Eseu ”Arta ”

Uneori se pierde firea,
Alteori se pierde arta,
Tot zâmbind cu amintirea
Amăgim prea crud chiar soarta.

Mii de pete și culori,
Pensule întinse-uscate
Agitate-n coș cu sfori
Înnodându-le pe toate.

Arta macină în sine:
Negrul frumului de țară,
Îndulcind miere de-albine
Și cu florile de-afară.

Uneori se pierde viața,
Alteori se pierde arta
Ori zâmbind pe dos cu soarta
Ne sleim cu dimineața.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s