Rudenie

Cine îți seamănă în suflet atâta rautate? Odată ai fost copil, demult, ai uitat? Un copil zburdalnic. Nu te-am văzut născându-te, doar bunica îmi mai povestea întâmplări amuzante când era în viață, întâmplări despre tine.
Vorbește mai ușor, mă scuipi cu venin. Îmi amintesc de povești cu șerpi, dar aceia au o piele frumoasă, colorată, lucioasă și știu să asculte răsăritul și apusul. Pielea ta este zbârcită ca un colac funerar înmuiat în apă, cu șiroaie de noroi uscat atunci când îți aprinzi o țigară pe întuneric și pufăi de zor ca și cum țigara te-ar face o importantă expresie pe țărmul Mării Negre, înconjurat de o mulțime care îngenunchează. În imaginația ta, porți bijuterii bărbătești, cu ace de undiță atârnate de un fir de nylon, un fir atât de rezistent încât poate susține zece kilograme curate de egoism, sarcasm, invidie și lăcomie care are să te înmormânteze doar cu bani.
De când aduni în suflet atâta răutate? Odată ai fost copil…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s