Dor de florile ei

Mă ia un dor de bunica, ca o slăbiciune, ca și cum ai strânge în brațe strâns, un morman de flori, în timp ce le culegi, ținându-le de tulpina lor dură, aspră, prăfuită, arsă de soarele de care m-am îndrăgostit când bunica s-a născut pentu mine. Aer înmiresmat de ochii care au adunat în ei toată culoarea cerului, strângerea ei in brațe, surprizele dulci pe care le scotea la iarbă verde când mă așteptam mai puțin , ca un adevărat magician al copilăriei mele…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s