KFC, Mado sau alţi producători fast-food?

Nu sunt adepta mâncărurilor de acest gen. A cheltui bani pe nişte produse comerciale deoarece papilele tale gustative s-au obişnuit cu aroma, prăjite într-un ulei încins de o mie de ori, nu este alegerea cea mai inteligentă. Respectul faţă de sănătatea proprie se diminuează, mâncăm în locuri nesigure, ieftine şi aglomerate. Ajungem să ne dichisim înainte să ajungem în astfel de centre, petrecând mult mai mult timp, fără a ne ne gândi: ce mâncăm astăzi? mâncăm de plăcere? ne face bine? cât timp petrecem la masă?

Deşi modul de prezentare în farfurie nu are o estetică anume, fast-food-ul atrage mai mult sau mai puţin toate categoriile de oameni, cu o multitudine de meniuri la un preţ mic. Sub fiecare etichetă ”ofertă”, se ascunde otrava. Conform sursei http://www.romanialibera.ro/societate/utile, siropul de porumb din băuturile acidulate dă pancreasul peste cap, iar glutamatul de monosodium din hamburgeri poate provoca diabet, „grăsimile trans nu sunt obligatoriu trecute pe etichete. Se găsesc în produsele graseşi dulci, de exemplu plăcinte şi sunt grăsimi parţial hidrogenate obţinute dintr-un seu vegetal de foarte proastă calitate”, explică nutriţionistul Corina Zugravu; glutamatul de monosodium păcăleşte de fapt creierul şi dă impresia unui meniu super sănătos, când, în realitate, este vorba doar despre «calorii goale» şi valoare nutriţională zero. „se pune în tocătură de carne, dar şi în prafurile din care se fac sosurile”, spune Zugravu”.
Un motiv pentru care obişnuim să mâncăm în oraş ar fi economia de timp; nu mai gătim în bucătăria proprie şi preferăm să răscumpărăm într-un fel timpul, însă oamenii devin mai obosiţi, mai deprimaţi, mai lipsiţi de energie, mai bolnavi, cu mers greoi.

O dată ajunşi la masă cu meniul, se discută fugitiv despre el, apoi se revine la vechile subiecte cotidiene, nimic interesant care să sugereze că mâncarea este bună sau tot la fel de bună precum gustul întâlnit în meniul tradiţional de la curtea cu păsări şi cadoul din grădină oferit în fiecare anotimp de mama natură. O masă gustoasă este adusă in discuţie de mai multe ori.

Deşi mănânc o dată pe an, pot lua drept experiment schimbările corpului meu atunci când ajung să mănânc fast-food-uri. Fac asta să ştiu ce manifestări cauzează şi unde poţi ajunge, astfel îmi pot răspunde la mai multe întrebări decât ceea ce găsesc pe internet. Spre deosebire de sucurile acidulate, în urmă cărora mă simt euforică, fast-food-ul mă face puţin mai agitată, ca şi cum sângele ar circulă mult mai repede, o uşoară presiune în zona inimii cu dureri, o stare apăsătoare de somnolenţă, o confuzie cu relaxare. După aproximativ două ore de la luarea mesei, am avut crampe intestinale intense, ceea ce nu am mai păţit până acum. Nu cred că îmi doresc să mai mănânc asemenea masă, aş vrea să plătesc câteva ore la un teatru, ori să împrumut banii uitând de ei sau orice altceva ce mă face mai fericită şi mai plină de viaţă.

Nu mâncaţi cu ochii închişi: alegeţi alimente sănătoase – legume şi fructe în stare cât mai crudă, acordaţi timp pentru a pregăti un meniu frumos cu persoana iubită, mâncaţi încet, fără să vorbiţi la masă, simţiţi fiecare bucăţică, mestecaţi bine, numiţi asta ”arta de a mânca”.

“Mens sana în corpore sano” – Minte sănătoasă în corp sănătos, zice Juvénal.

 

Advertisements

Ascultându-l pe Leonard Cohen…

Ascultându-l pe Leonard Cohen…
Cuvintele cresc în ochi;
Un tango mai rafinat nu am mai văzut
Lacrimile, îmbrăţişarea deschisă
Se prăbuşesc, rostogolesc,
Târăsc pe obraji
Întâlnindu-se într-un sărut,
Pe bărbie.
Ascultându-l pe Leonard Cohen
Cresc apele în ochi
Vâslele ies pe obraji,
Cad în gol până la bărbie…
Ca şi cum ne-am ţine de mâna.
Ascultându-l pe Leonard Cohen
Beau un ceai
Roua curge din ochi
O iau cu linguriţa şi
O pun în ceai să îl îndulcească
De dorul tău.

Astazi am avut o energie venita parca de nicaieri: foi,pixuri, schite, fotografii, nume, notite, linkuri. Iata ce am gasit, in timp ce cautam sa ma pregatesc pentru viitoarea examinare:

LÁPSUS, lapsusuri, s. n. Incapacitate momentana a cuiva de a-si aduce aminte de un lucru stiut.

“O explicatie interesanta a celui de-al doilea sens am regasit-o in scrierilor lingvistului George Pruteanu. Iata ce-am aflat de la acesta:

Celalalt sens al cuvantului lapsus se preteaza la o discutie ceva mai lunga. Acest al doilea sens este de: “eroare, confuzie de moment, in vorbire, scriere sau chiar in alte actiuni, eroare datorata nu ignorantei, ci unei «interferente», unei suprapuneri mai mult sau mai putin intamplatoare a unor planuri ale constiintei”. Cele mai obisnuite lapsusuri de acest gen sunt cele de vorbire, numite in latineste lapsus linguae (lapsusul limbii) si cele de scriere, pe latineste lapsus calami (adica lapsusul penitei) – lapsus in latineste insemnand “cadere in greseala, ratacire, inselare”.

Psihologul Sigmund Freud a acordat o atentie speciala acestui gen de erori, lapsusurile, si a elaborat o teorie prin care le grupeaza si explica: teoria “actului ratat” (acte manqué, in franceza). Pe scurt, Freud, ctitorul psihanalizei, constata ca aceste greseli momentane nu sunt datorate pur si simplu hazardului, ci unei “dorinte”, unei intentii subconstiente, care profita de clipa de neconcentrare pentru a se realiza, pentru a iesi la suprafata.

Cele mai obisnuite lapsusuri sunt cele de vorbire si de scriere. Dar mai exista si: lapsusul de lectura (ceea ce in germana se numeste verlesen), adica sa citesti alt cuvint decat e scris acolo, din cauza gandurilor ce stau ascunse prin subsolul mintii tale si de care nu-ti dai seama. Si mai exista si: lapsusul de gest (ceea ce in germana se numeste vergreifen), adica sa faci cu totul alta miscare, alt gest decat ce ti-ai propus. “