Mecanism

Și-am ațipit, trezit, ațipit.
Alergând printre lanuri cu gura în cer
Borcanul cu otravă vânată mă pipăia
Pielea rănită sughița.
Înotam printre valuri fluorescente
Și cuvinte veștede mă loveau
Astăzi am ridicat paharul și-am învins
Te-am căutat și te-am pierdut zâmbitor.

Cerul arde ca un fruct estival
Mintea mea la tine, trupul în cer
Dorința ta zvârcolindu-se departe.
E nebunia unui suflet alb
Ca și cum te-ai scufunda în varul de pe pereți.
Alarma sună, te trezești și adormi
Atât a mai rămas din astăzi și mă trezesc.
Arde inima cu picioarele reci
Surâsul demodat nu se oprește
Mă îmbrac grăbit în piele de șarpe și alerg
Acolo ești tu ,o fantasmă ursuză
Cu papagali negri pe epoleți.

Mi-e dor de ceasul tău de mână
Ticăitul inimii mă trezea diminețile
Mirosul de fier încins…
Și iarăși mă răscoleam în valuri
Ca o macara în lacul cu nuferi
A două zi, cu cerul albastru.

Alerg, făcând o plimbare scurtă
Sub geamul tău fără formă și nume
Ciocnim sticla spartă și râdem
Astăzi mi-e sete și vreau să mă pierd
Între cerul albastru lumina și tine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s