Tu…tun

Inspira tot..tu
Ca un tun ce tuseste
Inspira pasarile lui Bacovia
Inspira ca un agitat pojarul,
Impaturitele flori uscate
Sughitand…

Advertisements

Mecanism

Și-am ațipit, trezit, ațipit.
Alergând printre lanuri cu gura în cer
Borcanul cu otravă vânată mă pipăia
Pielea rănită sughița.
Înotam printre valuri fluorescente
Și cuvinte veștede mă loveau
Astăzi am ridicat paharul și-am învins
Te-am căutat și te-am pierdut zâmbitor.

Cerul arde ca un fruct estival
Mintea mea la tine, trupul în cer
Dorința ta zvârcolindu-se departe.
E nebunia unui suflet alb
Ca și cum te-ai scufunda în varul de pe pereți.
Alarma sună, te trezești și adormi
Atât a mai rămas din astăzi și mă trezesc.
Arde inima cu picioarele reci
Surâsul demodat nu se oprește
Mă îmbrac grăbit în piele de șarpe și alerg
Acolo ești tu ,o fantasmă ursuză
Cu papagali negri pe epoleți.

Mi-e dor de ceasul tău de mână
Ticăitul inimii mă trezea diminețile
Mirosul de fier încins…
Și iarăși mă răscoleam în valuri
Ca o macara în lacul cu nuferi
A două zi, cu cerul albastru.

Alerg, făcând o plimbare scurtă
Sub geamul tău fără formă și nume
Ciocnim sticla spartă și râdem
Astăzi mi-e sete și vreau să mă pierd
Între cerul albastru lumina și tine.

Golul

Lumini de la soare coboară
Coboară îmbrăcate-n negru
Deschid fereastră cu aceeaşi mâna
Cu care mi-am atârnat măruntaiele,
La înălţimea asta cu ochiuri mari.
Mă zdruncină
Energia aia…
Mă ridic din şezut
În acelaşi ritm
Se scurg râuri
Picurând pe ramurile unui copac
Unui copac străin.
Glăscioare împachetate în mine
Îmi spun să rad în hohote
De parcă aş fi mestecat metal încins.
Picioarele îmi târâie întunericul
La fel şi umbră
Simt cum aş frâna în faţă luminii
Pentru a distinge siluete,
Umede imagini, parfumate
Lipite parcă cu petale
De care vântul se face vinovat
Strănutând rochiile.
Aş hrăni păsările
Le-aş hrăni cu inima şi măruntaiele mele
De la fereastră…