Oboseală în aripi

Traversez râuri în picioarele goale
Pe cerul albastru.
Spre seară
Calc pe măruntaie de iarbă şi sughiţ
Capul…mi se balansează
Că o lingură pe crenguţa de brad
În toiul iernii de primăvară.
Am tras fereastra mai devreme…
Mai aproape, lângă pernă
Aud parfum de luna.
Veşmântul surd peste piele
Noaptea se piaptănă în oglindă de argint
Soare orb, păsări aşternute pe copaci
Oboseala trupului meu,
Noaptea.