Alb, negru

Am auzit ingeri cazand
Si nu s-au mai ridicat vreodata
Pamant negru, ingeri albi
Pamant alb, ingeri negri
S-au prabusit cu oasele sub soare
Oase albe, ingeri negri
Oase negre, ingeri albi
Iarba prea aspra
Albastra cu sare amara
Aer rece alb cu rece negru.

Delicat

Dac-as rasturna lumea cu un fir de nisip
Ar zice cu totii ca sunt nebuna
Facand din vasle lanuri de ovaz
Cu ochii albastri arzand in soare
Dac-as subtia copacii de dragul meu
S-ar tangui corbii, lemnul putred
Ce invie cu scoarta, cu vocea
Dac-as ciopli in soare stele peste care
Sa presar petale
Apoi sa mut vascul vrde mult mai departe
Ar incremeni pana si timpul
Ar cersi cu palmele intinse puterea
Si mi-ar ascunde mintea
In pamantul-mama in care
Imi scaldam unghiile fragede
Cand timpul va apune cu bucati de carne
Cand osul isi va recunoaste haina.

Moartea

Astazi moarte se joaca in curte
Cu o roata de bicicleta
Nu e departe, dar vine
Cu tamplele inghetate de urgie, dar vine
Si cerul parca s-a mai inchis
Sageti de metal se afunda
In pamantul moale
Ocoleste moartea
Si o seaza tot mai aproape de mine
Nu am decat un lant
Si doua flori uscate
Lantul il voi pune sa coboare din cer
Cu florile pot cumpara
Si roata si moartea
Astazi moartea se joaca in curte
cu florile.