Iarna, maladie cu trup

A cazut iarna pe pamant
A cazut pe un trup putred de emotii
Un ghiocel aburit de cuvinte
Ma dor oasele, inima, mintea, carnea
Privesc cu teama alba la el
Fantasme inmiresmate, lumini ezoterice
Iarna, maladie cu trup
Oscior ce nu-si gaseste locul
Acopera-mi fiorii cu aschii din tristetea ta plina
Fina in gingasie
Maladie a unui trup cazut.

Advertisements

Instrument

Instrument grav
Danseaza in hohote la inaltime
Imbracat cu noaptea
Acoperit cu pasari
Striga.
Corzi si clape
Se macina sub picioarele-i
Marturisind din nou o rugaciune
Veche.
Instrumentul grav
Se trezeste sub stele
Cu roua in ochi renunta
Coboara pe pamant
Iubind.

Scanteie

De parca as avea doua inimi…
O inima de gheata, ursuza
O inima de foc, ce rasare
Cum sa le vorbesc sa ma perceapa?
Am intalnit o a treia inima
Nu avea nici nici albastru, nici rosu
M-am inspaimantat atat de tare incat…
Cele doua inimi ale mele s-au schimbat
Vasleau cu mine si mai mult
Urcau spre ganduri, voiau sa evadeze
Necunoscuta tacea
Asa cum le faceau eu semn sa taca
Au dorit sa urce in crestet
Sa vorbesca mai mult intre ele
Eram privita, tensiunea urca pana sus
Si cobora usor pana pe iarba
Ma ocolea ca simt numai durere
Necunoscuta tacea
Asa cum le faceam eu semn sa taca
E vremea rea afara
Atat de rea, ca nici noaptea nu o vede
Putem face o hora in trei
Sau cu trei ceasuri intre ele
Putem suda o scara
Ca ele sa coboare omeneste
Vreau o inima mai mare decat doua
Salbatica scanteie ce m-apasa
Necunoscuta tacea
Asa cum le faceam eu semn sa taca.

Umbra

E umbra pe vioara mea
E atat de multa umbra incat…
Numar culorile fara culoare
Caut muntii in arcusul ei
Si tremur…cu luna
O strang si e rece
Ajung cu urechea pe luciu
Necunoscuta caldura armonica
Imi frange inima inimii ei
E ger deodata si durere
Tresare cu umbra vioara.

Peisaj in suflet

Nici trupul, nici mintea nu vor a ma-ntelege
E de ajuns privind si stiu ce pot culege
Pe mare armonie mai mult decat tristete
Nori incearca printre ramuri sa trimita si tandrete
Soarele plapand de ura imi trimite dupa-o ploaie agitata
Sa ma-nvete fir cu paie, fir cu glasuri de matase
Plin, topind de-o-ntreaga lume
Sa-mi sadeasca-n suflet rece-ncarcatura de albume
Cer cu oaza, lac cu berze, mare plina dupa ploaie
Maci pe dealuri, trestii triste, salcii ce stau sa se-ndoaie
Ocean vested de durere asternut de pasari-puncte
O lumina cenusie, soare dragastos pe frunte
Scoici pe tainice nisipuri, amintire din trecut
Pajiste verde, ascunsa de un timp frumos crescut.

De-ai sti tu cat de batran am fost…

De-ai sti tu cat de batran am fost in tinerete…
Atat de tare-mi bate inima
Copil batran
Fantasme cu panze de paianjen
Inima zbuciumata si carunta
Ma oglindeam in sticle incetosate
Cu lichid rosu otravit
Natura imi facea semn sa zbor
Cu aripi roase, rupte gata sa-mi cada
De-ai sti tu cat de batran am fost in tinerete…
Nici jocul nu era joc
Cuvantul aspru al mamei m-a intinerit
Sunt calator peste o lume migratoare de suflete
Doar cadavre vii raman
Putrezind si-al meu batran
De-ai sti tu cat de copil am fost in batranete
Imi opream suflul
Si de acolo cobora scara
Panza de paianjen
Mai aproape de batranul intinerit prezent.

O ultima rugaciune de iarna

Iarna cu fulgi haotici
Purifica-mi inima
Fa-ma sa vad rugaciune din greutatea ta
Acopera-mi urechile cu fulgul din teama de caldura
Imbratiseaza-mi ochii, pacatul cu palose din brate
Scufunda-ma ca un ultim prunc
Agata-ma in inaltimi
Fa-ma sa tresar la suflete simtitoare
Adu-mi lacrima multumitoare de viata
Stinge-mi ura sa pot ingana ca un mut urcand muntii
Invata-ma tinadu-ma de mana pe fundul marii
Ascute-mi gandirea si tamaduieste-mi mania
Iarna grea, pierde-ma intru tine
Saruta-ma sa inteleg durerea ta
Accepta-ma sa te pot purta pe aripi
Nu uita ca suntem doar carcase
Lasa-ma sa iti iubesc albul cu ochii inchisi…