09. 02. 2011

Stau in minciuna de teama sa nu-i strivesc radacinile urei. Simt vibratiile intelegerii pana in adancul oaselor…disperarea lor ma acopera cu praful dispretului, pana cand, ingreunata cad secerata ca un erou al razboiului pe campul ciuruit de gloantele tacerii. recunosc sentimentul, l-am trait si intr-o alta era…atunci eram altceva mai deosebit de felul in care sunt priviti oamenii, spre uimirea mea gasesc in toate un punct comun…acelasi stil de viata fugitiv din acre ies cu disperare idei neconcepute… inteleg totusi scopul, o mare albastra care se scufunda in intuneric, intunericul insa este alb. pasarea care am fost, acum zace sub mii de talpi, asculta sute de vorbe si zeci de sentimente asociate cu neintelegerea. Sunt nimicita nu inteleg daca mai apartin trecutului…o mare dorinta de durere imi incetineste forta cu care am pornit…evaluez moartea fiintei si totodata vreau sa ma renasc din penajul ei, cantec mut imi sopteste, dar cuvintele imi stau in minte…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s