Numele

Azi. Nici nu stiu ce ma face sa ii zic “azi”, de ce nu ii zic “pai” sau “culoare” a atat de banal numele. Azi, ma face sa ma imprastii intre timp si mine, cand sa ma uit inapoi…dar de ce inapoi si nu inainte? Daca m-as uita inapoi mi-ar fugi ochii pe campuri verzi. Iarasi nume, ne-am obisnuit asa sa nu confundam “camp” sau “planta” ce le deosebeste? sa fie mirosul? dar culoarea pe ea cine o striga? Da, stiu e lovita de tente si chiar linii care le delimiteaza formele. Ca si oamenii lucrurile au simturi. Am auzit cand am deschis dulapul un sunet, eram singura in camera, numai eu si lumina. De atunci mi-e frica si de forme, dar sa nu uit, uneori confund oamenii cu formele sau sa fie si omul o forma? forma un om? Cine o sti…Si umbrele au nume dar nu au forme si uneori ma simt si eu o umbra printre raze. Hm..mirosul formelor, mai tot timpul vad mirosuri, uneori simt forme; dar ma trezesc buimaca in ceturi de matase care-mi mangaie crestetul cu caldura. Si visele si numele lor, cainii cu dintii albi, pasii marunti cu atitudinea lor timida, greoaie, frageda la fiecare ploaie de mai. Luni, marti sau anul , in decembrie, e atat de frig si florile cu petalele albastre stau inchircite sub nametii prafuiti. Mai trece cate o masina si eu ma aflu acolo, nici nu stiu cum a trecut timpul si cand numaram acel ceva…da i se spune zapada, cine stie ce termen este, dar il folosesc cu placere sa nu mai vorbim de oamenii-de-zapada, atat de inalti si uneori fiind la inaltime ii vezi un bulgare marunt peste care cariile de caldura le ia suflarea si in curand iti vine a plange, prabusiti fiind in balta cu nouri. Si inca imi mai amintesc de copilarie, copilul cu carlionti aurii ce sare in zapada, cainele ce da din coada bucuros dar ii este frig. Pare sa fie acelasi frig cu care am am trait si inima il cunoaste, tensiune de curent, dar acum suntem langa munti; roca lor ar trebui sa fie mai dura decat mine dar daca o privesc prea mult se rostogoleste precum boabele de strugure de pe un ciorchine umed; peste tot un nume; doar asa imi pot rosti cuvintele, altfel as tacea in intuneric…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s