Supararea

Am supararea in voce
A urcat cand dormeam
S-a catarat pe scaun si a sarit
Am tresarit in somn
Ca si cum o umbra vie a atins mobila
“Imi pare rau nu sunt intrarea ta”
Si s-a aruncat vinovata la pamant
Apoi s-a lasat din nou seara
Aceeasi forma, fara chip
De data aceasta si-a adus franghia
“Nu avem de ce o agata”
Si s-a coborat leganandu-si bratele
In ultima zi si-a adus suratele
Nu credeam ca supararea are viata
Imi amintesc imaginea unei nave
In jur lacrimi ca si cum ar fi marea
In rest, soarele apunea
Pe soare era o franghie de matase rosie
Si mii de brate ridicate in aer
Steaguri albe
Am simtit imediat supararea vaslind sub piele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s