Spunea

”Ursoaica mea de dincolo de munte”
Și ochii lui plângeau în ochii mei,
Dispare luna și-mi apare-n frunte,
Când plângi în cană și apoi când bei!

”Ursoaica mea de dincolo de munte
Te văd în zare ca pe-o pată vie,
În ochii tăi mă văd un mic grăunte,
Ieși-vei tu, curând, din colivie!

Ursoaica mea de dincolo de munte,
Să iei cu tine o floare pribeagă”,
Petala ei, făcându-ne o punte,
Că știi: ce e-n natură, tot ne leagă!

Bolnav

Sunt bolnavul sufletului tău,
Sunt bolnav în gând de tot ce e al tău,
Sunt bolnav cu miezul meu pustiu,
Sunt bolnav de tine, cu orice vreau să scriu.

Sunt bolnav în noapte, când vremea este rea,
Sunt bolnav în taină, când patima e grea;
Sunt bolnav pe ceruri, când inima te vrea,
Sunt bolnav forever, și viața mea e-a ta.

Acum, vreau să devin un munte

Acum, vreau să devin un munte,
Să rod din ceruri de pe vârful lui
Și-ndată am să-mi țes o mică punte,
Să fiu în zare și să fiu hai-hui!

Acum vreau să alerg spre tine,
Să-nnod cerul de pământul tău,
Orașul meu va fi ruine,
Doar tu mă poți feri de orice rău!

Acum, vreau să devin un munte,
Să faci cărări, să vezi al tău apus,
Să urci cu greu, să duci mâna la frunte,
Să fii al meu, acum, mereu, nespus!